Desi pare un subiect demodat si extrem de discutat, acumularea de greutate in exces in jurul varstei mijlocii este in prezent un motiv de ingrijorare mai serios ca niciodata.
Pe masura ce oamenii se apropie de varsta mijlocie, proportia de grasime raportata la greutatea corporala are tendinta sa creasca, cu atat mai mult daca vorbim despre femei.
Mai mult decat atat, kilogramele in plus au tendinta sa se fixeze in zona mediana a corpului, in mod deosebit pe abdomen.
Poate ca au fost vremuri in care acceptam aceste schimbari care vin o data cu varsta ca pe ceva natural si inevitabil, care tine de imbatranire… Insa astazi stim si suntem in repetate randuri avertizati ca aceasta ingrosare a taliei vine la pachet si cu riscuri pentru starea generala de sanatate.
Grasimea abdominala sau viscerala este un motiv extrem de important de ingrijorare, pentru ca este punctul esential de pornire pentru o serie intreaga de probleme de sanatate – mult mai mult decat grasimea subcutanata, cea pe care o poti prinde intre degete.
Grasimea viscerala nu se afla la suprafata, ci este depozitata adanc in cavitatea abdominala, unde umple spatiile dintre organele abdominale.
Grasimea viscerala in exces a fost considerata adesea responsabila pentru aparitia unor probleme metabolice si pentru un risc crescut de boli cardiovasculare si diabet de tip 2. La femei, grasimea viscerala este asociata, de asemenea, si cu cancerul de san si cu interventiile chirurgicale la nivelul colecistului.
Citeste si: Cum sa scapi de grasimea abdominala – exercitii, dieta si sfaturi utile
Ai o silueta de para sau de mar?
Grasimea acumulata in zona inferioara a corpului (trupul in forma de para) este grasime subcutanata, in timp ce grasimea din zona abdominala (cea care creeaza forma de mar a trupului) este in cea mai mare parte grasime viscerala.
Locul in care grasimea se depune este influentat de cativa factori distincti, printre care si ereditatea si hormonii. Pentru ca dovezile impotriva grasimii abdominale se aduna in numar din ce in ce mai mare, oamenii de stiinta si clinicienii incearca sa masoare grasimea viscerala, sa o coreleze cu riscurile vis-à-vis de starea generala de sanatate, si incearca de asemenea sa monitorizeze schimbarile care apar o data cu varsta si cu ingrasarea sau slabirea per ansamblu.
Vestea buna este ca grasimea viscerala cedeaza mult mai usor la exercitii si dieta, beneficiile acestui fapt mergand de la tensiune arteriala scazuta, pana la un nivel mai sanatos al colesterolului. In schimb, grasimea subcutanata localizata pe talie – cea pe care o poti prinde intre degete – poate fi frustrant de dificil de urnit din loc, dar la persoanele cu greutate normala ea nu este considerata o amenintare atat de mare pentru sanatate cum este grasimea viscerala.
Cercetarile sugereaza ca celulele grase – indeosebi celulele de grasime abdominala – sunt active din punct de vedere biologic. Putem, asadar, sa ne gandim la grasime ca la un organ sau o glanda endocrina, care produce hormoni si alte substante care ne pot afecta profund sanatatea. Desi oamenii de stiinta inca mai descifreaza rolurile hormonilor individuali, devine din ce in ce mai clar ca grasimea abdominala in exces – si in mod deosebit grasimea abdominala – distruge echilibrul normal si functionarea acestor hormoni.
Oamenii de stiinta au descoperit, de asemenea, ca grasimea viscerala elibereaza substantele chimice specifice sistemului imunitar numite citokine – de pilda factorul de necroza tumorala si interleukina 6 – care pot creste riscul aparitiei de boli cardiovasculare. Acestea, precum si alte substante biochimice, se crede ca au efecte daunatoare asupra sensibilitatii celulelor la insulina, tensiunii arteriale si coagularii sangelui.
Unul dintre motivele pentru care grasimea viscerala in exces este atat de daunatoare poate fi localizarea sa in apropiere de vena porta – cea care duce sangele din zona intestinala catre ficat. Substantele secretate de catre grasimea viscerala, inclusiv acizii grasi liberi, intra in vena porta si merg catre ficat, unde pot influenta producerea lipidelor din sange. Grasimea viscerala este in mod direct legata de un nivel mai mare al colesterolului total si de un nivel mai mare al colesterolui LDL (colesterolul rau), precum si de un nivel scazut al colesteruluui bun HDL si de rezistenta la insulina.
Rezistenta la insulina inseamna ca muschii corpului uman si celulele ficatului nu raspund in mod adecvat la nivelurile normale de insulina, hormonul pancreatic ce transporta glucoza prin celulele organismului. Nivelul de glucoza din organism creste, crescand astfel si riscul aparitiei diabetului.
Hai sa vedem, insa, si vestile bune.
Sportul si dieta te pot ajuta sa scapi de grasimea abdominala
Deci ce putem face cu privire la burtile umflate? Din fericire putem face destul de multe! Punctul de pornire in demersul de a tine greutatea sub control si de a combate grasimea abdominala in mod deosebit, este activitatea fizica regulata de intensitate moderata – cel putin 30 de minute pe zi (pana la 60 de minute pe zi) pentru controlul greutatii.
Antrenamentul de forta (exercitiile cu greutati) pot contribui si ele la combaterea grasimii abdominale. Exercitiile localizate, precum abdomenele, pot intari muschii abdominali, dar nu vor ajunge sa lucreze pe grasimea viscerala.
Dieta este si ea importanta. Atentie la marimea portiilor, si pune accent pe carbohidratii complecsi – fructe, legume si cereale intregrale – si pe proteina slaba, mai degraba decat pe carbohidratii simpli precum painea alba, pastele din cereale rafinate si bauturile cu zahar. Inlocuirea grasimilor saturate si a grasimilor trans cu grasimi polinesaturate poate fi si ea de un real ajutor.
Oamenii de stiinta spera sa dezvolte tratamente medicamentoase care sa targeteze grasimea abdominala. Deocamdata insa, expertii pun accentul pe faptul ca stilul de viata si miscarea fizica regulata sunt cel mai bun mod de a lupta cu grasimea viscerala!
Poti sa citesti si: 7 motive pentru care nu poti scapa de grasimea abdominala
